Luca’s weblog

Am mers zilele trecute la un croitor! Aveam nevoie de nişte petice. Bat la uşă, intru timid:

- Bună ziua! Aş avea nevoie de nişte petice vă rog!

- Da sigur,îmi zice croitorul cu ochii avizi! Ce aţi dori să reparaţi?

- Păi…inima!

- A, da! Nicio problemă, se rezolvă! Aţi adus-o cu dumneavoastră? Să mi-o daţi puţin să văd dacă pot repara ceva la ea!

- Bineînţeles!

Scot inima din sacoşă, i-o trântesc pe masă şi aştept!

- Ooo, dar cam multă cârpeală o să trebuiască la ea! Nu mai bine vă fac una nouă?

- Nu, nu! Pe asta o vreau!

- Sigur domnişoară, dar o să fie destul de scump! Aţi mai dus-o şi la alţi croitori observ…destul de nepricepuţi ce-i drept!

M-am uitat neîncrezătoare spre el şi i-am spus printre dinţi:

- Vă rog frumos să nu jigniţi concurenţa. Ei au făcut tot ce au putut face…eu am insistat să o peticească aşa!

- Aşa, înţeleg!

Se uită pe sub ochelari la mine şi mă întreabă cu un zâmbet sarcastic pe faţă:

- Spuneti-mi, vă rog domnişoară, cum aţi dori să o repar? Să-i pun ceva petice în formă de steluţe sau poate ceva albastru? Sau aţi dori şi nişte franjuri? Ceva strălucitor?

- Aaa, nu! De asta am venit la dumneavoastră. Am auzit că sunteţi un croitor neconformist. Ştiţi ce? Faceţi ce vreţi cu ea că eu nu mai am idei!

- Foarte bine! O să dureze cam o săptămână! Credeţi că o să vă descurcaţi fără ea?

- Desigur! Vă mulţumesc! La revedere!

[…]

Peste o lună mă întorc la croitor. Bat la uşă, intru curajoasă:

- Bună ziua! Am fost acum o lună la dumneavoastră. Aţi reuşit să faceţi ceva cu inima mea?

- Bună domnişoară! Da, da ..îmi aduc aminte de dumneata! Stai niţel, că pe aici pe undeva am pus-o! Dar, aţi întârziat! E gata de multă vreme!

- Ştiu! Am uitat să vin după ea şi nici nu prea am avut timp! Mi-o daţi vă rog?

- Imediat!

Se duce în spate, aduce inima şi mi-o trânteşte pe masă:

- 10 ani vă costă!

- Dar…ce inimă e asta? A mea este? E…

- A ta este domnişoară! Am strâmtat-o un pic că observasem că vă era mare…

- Văd, văd! Şi..aţi pus petice de aceeaşi culoare, aţi întărit cusăturile! E…frumoasă! Vă mulţumesc! Merită preţul! Aş putea merge în spate să o probez?

- Mergeţi domnişoară!

Îmi iau inima, o întorc pe toate părţile, îmi dau seama că habar n-am cum s-o mai îmbrac! Trag de ea să o lărgesc un pic! O trag pe o mână, pe a doua…dar nu îmi încape nicicum pe cap! “Off..e prea mică”.

- Mă scuzaţi, dar e prea mică! Nu aţi putea face ceva?

- Nu se poate! Aşa trebuie să fie! Altundeva e problema

- Păi, nu îmi intră nicicum pe cap

- Atunci încercaţi să vă băgaţi picioarele prima dată!