Luca’s weblog

Cu timpul s-a transformat intr-o fiinta de piatra la suprafata. Si-a cladit un zid al indiferentei…de data asta a inceput cu temelia…si nimeni nu mai reuseste sa treaca de el..nici macar ea. Acum e prizoniera propriei indiferente!

E întuneric. Priveşte pe geam copacul, o ramură - se clatină leneşă în bătaia vântului, plictisită, mereu la fel! Închide ochii; liniştea e mult prea surdă. Ascultă liniştită - nu a auzit niciodată glasul tăcerii. Nu până în seara asta. Încearcă să îl prindă în gând, să îl aducă lângă ea. Imposibil! Îşi aprinde o […]

Aseară a plâns. Era noapte, târziu, poate dimineaţă. S-a trezit dintr-un vis pe care nu şi-l amintea sau poate îl refuza; un junghi uriaş i-a cuprins corpul slăbit şi lacrimi de durere au năvălit pe obrazul adormit. Un junghi îngrozitor care nu o părăsea. A poposit în corpul ei pentru cinci minute infernale şi a […]

În fiecare secundă, în fiecare minut, în fiecare clipă descoperea că mereu pierde. Încercând să câştige un singur lucru a pierdut o infinitate. S-a lovit ca o nebună cu mintea de ziduri până a căzut; iar acum nu se mai poate ridica. Istovită, fără glas, fără zâmbet, priveşte încremenită la cei din jur. Toţi par […]

Câteva căsuţe rămase acolo de când lumea, un amestec de alb şi maro stăpâneşte peisajul dându-i o notă de monotonie. Nişte magazine cu geamurile soioase peste care timpul şi-a lăsat amprenta; un tablou făcut parcă de un pictor neîndemânatic.
În centrul peisajului un element inedit: o clădire înaltă, vopsită în alb şi galben, cu geamuri imaculate […]

Prin minte îi fulgeră un gând ciudat, pe cât de ciudat, pe atât de înfricoşător:”Aş putea muri în orice minut,în orice secundă…”. Nu se gândea la ea, nu îi era frică, ştia că moartea era inevitabilă şi renunţase demult la această bătălie din care ştia de la început că boala va ieşi învingătoare. “Asta ţi-ai […]

Era o zi mohorâtă de toamnă. Peste tot unde privea frunzele palide acopereau pământul, curgând parcă din cer. Parcul pustiu se scufundase într-o tăcere adâncă. Întunericul se lăsa încet schimbând totul în umbră. Simţea cum statuile o urmăreau la orice pas şi îi era frică să ridice privirea. Crengi uscate i se prindeau de picioare […]

S-a trezit dimineaţă şi nu ştia dacă să se bucure sau să se întristeze! Cuvintele frumoase de seara trecută o ajutau foarte mult! Era sigură că aşa va putea merge înainte şi nu numai înapoi! Până la urmă nu a fost totul o minciună, până la urmă a fost un gram de adevăr în tot […]

Privind la ce se întâmplă în jurul ei şi amuzându-se în sinea sa de aceşti oameni care tot ce aveau mai bun de făcut era “să se uite în ograda vecinului”, isi dadea seama cât de fericită era în nefericirea ei pentru simplul fapt că nu era ca ei! Deşi fizic era în compania unor […]