Luca’s weblog

In autobuz!

“- Nu va suparati, e liber?

- Da, de un an si trei luni”

Când te abţii din a face o faptă rea înseamnă că ai făcut o faptă bună sau că n-ai făcut nimic?

Mary: “I miss the days when you had one phone number and one answering machine, and that one answering machine had one casette tape, and that one casette tape either had a message from a guy or it didn’t, and now you just have to go around checking all these different portals just to get rejected by seven different technologies. It’s exhausting.”

Gigi: I would rather be like that, then be like you.
Alex: Excuse me? What’s that supposed to mean?
Gigi: I may dissect each little thing and put myself out there so much but at least that means that I still care. Oh! You’ve think you won because women are expendable to you. You may not get hurt or make an ass of yourself that way but you don’t fall in love that way either. You have not won. You’re alone. I may do a lot of stupid shit but I’m still a lot closer to love than you are.

Kelli Ann: Welcome to my world, asshole. Let me get the door.

Si totusi…dupa tot raul pe care unii oameni ni-l pricinuiesc…nu e ciudat ca ne mai dorim inca atingerea lor?

Sentimentul nu se declara; cine il declara - nu il are!

Am mers zilele trecute la un croitor! Aveam nevoie de nişte petice. Bat la uşă, intru timid:

- Bună ziua! Aş avea nevoie de nişte petice vă rog!

- Da sigur,îmi zice croitorul cu ochii avizi! Ce aţi dori să reparaţi?

- Păi…inima!

- A, da! Nicio problemă, se rezolvă! Aţi adus-o cu dumneavoastră? Să mi-o daţi puţin să văd dacă pot repara ceva la ea!

- Bineînţeles!

Scot inima din sacoşă, i-o trântesc pe masă şi aştept!

- Ooo, dar cam multă cârpeală o să trebuiască la ea! Nu mai bine vă fac una nouă?

- Nu, nu! Pe asta o vreau!

- Sigur domnişoară, dar o să fie destul de scump! Aţi mai dus-o şi la alţi croitori observ…destul de nepricepuţi ce-i drept!

M-am uitat neîncrezătoare spre el şi i-am spus printre dinţi:

- Vă rog frumos să nu jigniţi concurenţa. Ei au făcut tot ce au putut face…eu am insistat să o peticească aşa!

- Aşa, înţeleg!

Se uită pe sub ochelari la mine şi mă întreabă cu un zâmbet sarcastic pe faţă:

- Spuneti-mi, vă rog domnişoară, cum aţi dori să o repar? Să-i pun ceva petice în formă de steluţe sau poate ceva albastru? Sau aţi dori şi nişte franjuri? Ceva strălucitor?

- Aaa, nu! De asta am venit la dumneavoastră. Am auzit că sunteţi un croitor neconformist. Ştiţi ce? Faceţi ce vreţi cu ea că eu nu mai am idei!

- Foarte bine! O să dureze cam o săptămână! Credeţi că o să vă descurcaţi fără ea?

- Desigur! Vă mulţumesc! La revedere!

[…]

Peste o lună mă întorc la croitor. Bat la uşă, intru curajoasă:

- Bună ziua! Am fost acum o lună la dumneavoastră. Aţi reuşit să faceţi ceva cu inima mea?

- Bună domnişoară! Da, da ..îmi aduc aminte de dumneata! Stai niţel, că pe aici pe undeva am pus-o! Dar, aţi întârziat! E gata de multă vreme!

- Ştiu! Am uitat să vin după ea şi nici nu prea am avut timp! Mi-o daţi vă rog?

- Imediat!

Se duce în spate, aduce inima şi mi-o trânteşte pe masă:

- 10 ani vă costă!

- Dar…ce inimă e asta? A mea este? E…

- A ta este domnişoară! Am strâmtat-o un pic că observasem că vă era mare…

- Văd, văd! Şi..aţi pus petice de aceeaşi culoare, aţi întărit cusăturile! E…frumoasă! Vă mulţumesc! Merită preţul! Aş putea merge în spate să o probez?

- Mergeţi domnişoară!

Îmi iau inima, o întorc pe toate părţile, îmi dau seama că habar n-am cum s-o mai îmbrac! Trag de ea să o lărgesc un pic! O trag pe o mână, pe a doua…dar nu îmi încape nicicum pe cap! “Off..e prea mică”.

- Mă scuzaţi, dar e prea mică! Nu aţi putea face ceva?

- Nu se poate! Aşa trebuie să fie! Altundeva e problema

- Păi, nu îmi intră nicicum pe cap

- Atunci încercaţi să vă băgaţi picioarele prima dată!

Intr-o continua cadere, ma intreb pasiv: “Oare cat de adanca e prapastia asta?”

Gandurile ma intreaba retoric: “Cat de adanca vrei tu sa fie?”

Le raspund irascibil: “Cam atat!”

In autobuz niste copii de vreo 14 - 15 ani discuta despre muzica:

“- Ma, nu conteaza ce muzica asculti: poti sa asculti rock, rap, drum and bass, populara, manele…

- Du-te mai de aici. Nu exista niciun om inteligent care asculta manele!

- Ba da mei! Basescu”

Ooookey…aia n-am stiut-o  :I

Confesiunea unui copil al secolului -  Alfred de Musset

“Octav, îmi spuse el, după ceea ce se petrece cu tine, văd că tu crezi în dragoste aşa cum înfăţişează romancierii şi poeţii; într-un cuvânt crezi în ceea ce se spune pe lumea asta şi nu în ceea ce se face în ea. Asta din pricină că nu gândeşti sănătos şi de aici pot ieşi mari nenorociri.

Poeţii reprezintă dragostea aşa cum sculptorii ne înfăţişează frumuseţea, aşa cum muzicienii creează melodia; adică, fiind înzestraţi cu o fire sensibilă şi rafinată, ei adună cu discernământ şi cu pasiune elementele cele mai pure ale vieţii, liniile cele mai frumoase ale materiei, vocile cele mai armonioase ale naturii.[…]Astfel, poeţii, care cunoşteau viaţa, după ce văzuseră multe iubiri mai mult sau mai puţin trecătoare, după ce simţiseră profund până la ce grad de exaltare sublimă poate să se ridice unoeri pasiunea, îndepărtând din firea omenească toate elementele care o degradează, au creat aceste nume misterioase care au trecut din veac în veac pe buzele oamenilor: Daphnis şi Chloe, Hero şi Leandru, Piram şi Tisbeea.

Să vrei să cauţi în viaţa reală iubiri asemănătoare acestora, eterne şi absolute, este că şi cum ai caută în piaţa publică femei la fel de frumoase ca Venus, sau ai vrea ca privighetorile să cânte simfoniile lui Beethoven.

Perfecţiunea nu există; înţelegerea ei este triumful inteligenţei umane; a dori s-o stăpâneşti este cea mai periculoasă dintre nebunii. Deschide fereastra Octav! Nu vezi nesfârşitul? Nu simţi că cerul e fără margini? Mintea ta nu ţi-o spune? Şi cu toate acestea concepi infinitul? Îţi poţi face vreo idee despre un lucru fără sfârşit, tu, care te-ai născut ieri şi vei muri mâine?[…]

Gândeşte-te la acest lucru; ceea ce te împinge în clipa asta la disperare este ideea de perfecţiune pe care ţi-o făcuseşi despre iubita ta şi care vezi că nu se potriveşte cu ea. Dar, de îndată ce vei înţelege că această idee dintâi era ea însăşi omenească, mică şi strâmtorată, vei vedea că o treaptă mai sus sau mai jos pe această scară putrezită a imperfecţiunii umane nu înseamnă mare lucru.[…]

Soarbe din dragoste atât cât un om sobru soarbe din vin, să nu ajungi beţiv.[…]

Nu-ţi smulge părul şi nu vorbi de sinucidere pentru că ai un rival. Spui că iubita te înşeală cu un altul, orgoliul tău este cel pus la grea încercare: dar schimbă numai cuvintele; spune-ţi că pe celălalt îl înşeală cu tine şi iată-te plin de mândrie.[…]

Înainte de toate, nu acuza femeile ca sunt ceea ce sunt; noi le-am făcut aşa, stricând în orice împrejurare opera naturii.[…]

Dacă eşti de soi tare, sigur pe tine şi într-adevăr bărbat, iată ce sfat îţi dau: aruncă-te fără teamă în torentul lumii; să ai de-a face cu dansatoare, curtezane, târgoveţe şi marchize. Fii constant şi infidel, trist şi vesel, înşelat sau respectat; dar fă-te iubit, fiindcă din moment ce-i vei fi drag, ce te interesează restul?

Dacă eşti un om mediocru şi obişnuit, sunt de părere să cauţi puţin înainte de a te hotărâ, dar să nu pui bază pe nimic din ceea ce vei fi crezut că găseşti la iubita ta.

Dacă eşti un om slab, gata să te laşi dominat şi să prinzi rădăcini acolo unde găseşti puţin pământ , fă-ţi un scut care să reziste la toate; căci dacă cedezi în faţa naturii tale slabe, acolo unde vei prinde rădăcini nu vei creşte; te vei usca aşa cum se usucă o plantă leneşă şi nu vei avea nici flori, nici fructe[…]

Dar dacă eşti o natură exaltată , care crede în visuri si vrea sa le realizeze, atunci îţi răspund limpede: “Dragostea nu există”.”

“Cand pasiunea pune stapanire pe om,ratiunea il urmeaza plangand si-i atrage atentia asupra primejdiei; dar , in clipa in care omul s-a oprit la glasul ratiunii, din clipa in care si-a spus :”Adevarat, sunt un nebun:incotro ma duceam?” - pasiunea il striga: “Si ma lasi sa mor va sa zica!”

el: de ce nu dormi?

ea: ca sa nu ma mai trezesc